Alăptarea și pierderea în greutate după naștere
Cercetările converg în jurul ideii că alăptarea exclusivă are numeroase beneficii pentru sănătatea mamei și studiile arată că în cazul femeilor care prezintă obezitate postpartum, rata alăptării exclusive este mai mică.
Încercăm să sintetizăm câteva concluzii importante din multitudinea de studii existente sau în desfășurare pe această temă, cu intenția de a conștientiza împreună, personal medical și paciente aspecte ce țin de asigurarea unei stări optime de sănătate a femeii după sarcină.
Conform graficelor, acumularea de 10 -12 kg în timpul sarcinii este normală, și multe mămici doresc să revină cât mai curând la greutatea anterioară sarcinii.
Se știe că alăptarea accelerează arderea acestor depozite acumulate în timpul sarcinii.
Deși există multe studii privind legătura dintre sănătatea maternă și alăptare, multe sunt incomplete datorită colectării datelor care se întinde pe o perioadă lungă de timp, variabilelor de ordin etic sau a metotodologiilor care pot cădea pradă pejudecăților. În principal, se face referire la stilul de viață si se subliniază că femeile care alăptează adoptă intr-o mai mare măsură comportamente sănătoase.
De asemenea, femeile care au fost alăptate ca sugari ar avea mai multe șanse să-și alăpteze proprii copii.
Rămân întrebări majore despre relația complexă dintre alăptare și obezitate. Deși cercetările leagă alăptarea de o pierdere în greutate mai rapidă, dinamica este mult mai complicată.
Obezitatea postpartum a fost de asemenea legată de o alăptare difiicilă, în conexiune cu eliberarea scăzută a hormonului prolactină (hormonul care stimulează lactația)
„Alăptarea este standardul la care trebuie raportate toate celelalte metode de hrănire„, spune dr. Melissa Bartick.
„Nu este cel mai bine, nu este optim – este normal!”
Beneficiile materne ale alăptării se acumulează în parte datorită faptului că în acest proces firesc, fiziologic, se descompune o parte din grăsimea care se acumulează în corpul femeii în timpul sarcinii.
Deși nu este optimă pentru sănătatea pe termen lung, totuși acest proces de acumulare de greutate suplimentară drept rezervă pentru hrănirea copilului ce se va naște, servește o funcție evolutivă importantă.
„În mod clar, corpul femeii se poziționează pentru a putea acumula o masă suplimentară pentru un alt corp, și pentru. aceasta este nevoie doar de economisirea caloriilor”, explică Eleanor Schwarz, MD. Producerea de lapte pentru un singur copil necesită aproximativ 480 de calorii în plus pe zi.
Un alt studiu reliefează un aspect important și anume faptul că nu toată grăsimea corporală se acumulează egal iar femeile care nu au alăptat au avut, în medie, aproximativ 7,5 cm în plus în jurul taliei comparativ cu cele care au alăptat exclusiv.
Grăsimea care tinde să se acumuleze în timpul sarcinii este în parte grăsime viscerală, și aceasta se constituie într-un factor de risc pentru inimă și alte tipuri de boli. Studiul (CT) arată de asemenea că dintre cele 351 de cazuri analizate cu vârste cuprinse între 45 și 58 de ani, femeile care au avut copii și nu au alăptat au avut 28% mai multă grăsime viscerală decât cele care au alăptat constant.
Femeile care alăptează par să mobilizeze mai bine aceste noi depozite de grăsime decât proaspetele mămici care folosesc formula, și fără a elimina acele kilograme în plus după sarcină, aceasta poate pune femeile în pericol de complicații în sarcinile ulterioare, precum sindromul metabolic și alte problemele de sănătate conexe.
Sarcina în sine poate scădea toleranța la glucoză și poate crește rezistența la insulină, de aici prevalența diabetului gestațional.
Cercetările se concentrează în jurul ideii că procesul de alăptare funcționează în direcția restabilirii acestui echilibru cheie.
Conform analizei realizate de Dr. Stuebe și colaboratorii, „Cu cât o femeie a alăptat mai mult în anii de reproducere, cu atât este mai puțin probabil să apară diabet de tip 2, indiferent de IMC (indicele de masa corporală înainte de sarcină), predispoziție care se constituie ulterior intr-un factor de risc.”
Femeile care dezvoltă diabet gestațional sunt, în general, considerate a avea un risc mai mare de a dezvolta diabet zaharat mai târziu în viață.
Cercetările au arătat că acest risc crescut este diminuat în mod semnificativ pentru femeile care alăptează mai mult de 9 luni.
Referințe
Bartick, Melissa & Schwarz, Eleanor & Green, Brittany & Jegier, Briana & Reinhold, Arnold & Colaizy, Tarah & Bogen, Debra & Schaefer, Andrew & Stuebe, Alison. (2016). Suboptimal breastfeeding in the United States: Maternal and pediatric health outcomes and costs.
Schwarz, E. B., Brown, J. S., Creasman, J. M., Stuebe, A., McClure, C. K.,Van Den Eeden, S. K., & Thom, D. (2010). Lactation and maternal risk o ttype 2 diabetes: A population‐based study. American Journal ofMedicine.
Schwarz, E. B., Ray, R. M., Stuebe, A. M., Allison, M. A., Ness, R. B.,Freiberg, M. S., & Cauley, J. A. (2009). Duration of lactation andrisk factors for maternal cardiovascular disease. Obstetrics andGynecology.
Stuebe, A. M., Rich‐Edwards, J. W., Willett, W. C., Manson, J. E., &Michels, K. B. (2005). Duration of lactation and incidence of type 2 diabetes.